file de poveste...

Mi-am atins pupila de sticla picaturii de ploaie. Sunt farame de ganduri care alearga fara odihna in creierul meu. Cine ne invinge pe noi..oamenii?
Cand suferim amar si cine ne ridica? Trecem prin lumi diferite, ne imprietenim, iubim, daruim, luam, uram, zambim, dispretuim, suntem puternici, slabi, uraciosi, lingusitori,iertatori, razbunatori.
Mergem pe acelasi drum cu mai multe strazi. Ne oprim, culegem un fruct, sorbim stropii de pe peretii unui pahar de sticla, oftam, ne bucuram, sarim in sus de fericire, ne inghemuim durerea spre marginile pamantului, injuram cerul ca nu ne mai este prieten, ii cerem ajutorul cand ne amintim ca madularele ne-au durut prea tare. Pasim, clipim. Ne odihnim. Dansam. Respiram. Ne indragostim. Ne aruncam trupurile in bratele pacatului. Ne place al naibii de mult. Muscam. Traim.
Mladitele noastre sunt sculptate de viata, trairi. Trecutul este cel care te formeaza pentru viitor. Nu ti s-a intamplat? Sa simti ca de fiecare data suferinta ta cea mai mare, a devenit lectie de viata, prietenul tau cel mai bun. Ai fi fost in stare sa alergi la oamenii pe care i-ai ranit, sa le ceri iertare. Poate ai facut-o chiar dar in zadar..(credeai atunci). Si nu. Nu a fost in zadar. Ai invatat ca din tot ce insemni tu azi ai adunat cu tine chintesenta. Omul care te reprezinta in randul celorlati. Mai ai dureri?
Mie mi se intampla sa am uneori. Sa ma roada osul nostalgiilor, si al temerii de viitor. Am curaj insa. Sa lupt, sa zbor, sa cred. Nu ne gasim locul decat acolo unde ne tolanim confortabil in fotoliul discutiilor, al acceptarii reciproce, al impartasirii acelorasi idei, farame de ganduri ce ne aduna in aceeasi camera de viata. Cu asta ma hranesc cand am nevoie de tratament. Tu ?!?!