file de poveste...

Singuratatea este cea mai profunda realitate a naturii umane. Omul este singura fiinta care stie ca e singur...spune Octavio Paz

Ne-a sadit Omul mainile, ochii, picioarele, printre mainile, ochii, pasii, altor oameni. Suntem oameni printre oameni. Suntem sociabili. Vrem. Vrem sa fim inconjurati de oameni. Cei care sa ne dea bucurie, sa ne mangaie in momentele de cumpana, sa ne alunge tristetile. Sa traim langa ei si sa ne iubeasca. Tu ce dai in schimb? Pentru pretentiile pe care le ceri, ce oferi? Esti voluntar?Iubesti pentru ca iti place? Daruiesti pentru ca simiti? Serios...? De cand? T R E Z I R E A!!! Suntem in secolul egoismului, al egocentrismului, al narcisimului.. al prejudecatilor(de la Didi citire)eu pot! eu vreau! eu fac! eu ma iubesc! eu sunt destept! eu sunt centrul Universului.
Dar totusi...aparentele inseala. Cred ca fiecare dintre voi are in maini o oglinda care reflecta celor din jur ceea ce iti doresti tu sa reflecte. Ca nu esti singur, ca nu ti-e teama de locurile pustii, ca ai putea sa te izolezi departe de social pe celebra ,,Insula pustie".
Dicnolo de aparente, doar tu te cunosti si doar tie iti marturisesti ca singuratatea e cea care nu te lasa sa dormi, iti frange nesomnul in creierul unei nobti albe, te dor degetele picioarelor de la cat ai batut podeaua camerei tale inainte-innapoi cu dorinta sa scapi, sa te lase dracu'in pace sa iti traiesti zilele. Dar nu singur! Ti-e frica si azi. O vad in ochii tai mereu ridicati spre ,,un vino cu mine", ,, fii langa mine", ,,impreuna" , ,, noi doi" ....
Despre singuratate..a auzit cineva?Stiti cum e?De ce fugim?Mereu ne departam de aceasta simtire intram in galopul contra ei...si nimic..se arata a fi mai biruitoare si mai istovitoare decat oricare alt dusman al sufletului..parca nici ura nu a ucis atatea suflete asa cum a ucis singuratatea....Te recunosti?..Tu? Sau tu ? Sau tu?....In ce sens alergi?