file de poveste...

Am vazut-o ieri pe strada. Era fata din cartile pe care le citeam cu mare drag in adolescenta mea. Imi amintesc de camera alba in care isi plimba trupul inalt de cocostarc. I se parea ca miroase a pulbere de piatra, ca atunci cand sfarama un buldozer asfaltul. Isi inclesteaza privirea spre neant. Amintrile ploua in cutia sa cu ani. Pe strazi apar umbre de om cu plete rupte din foc de aur, isi ghemuie pleoapele spre uitare. Nimic nu ii va mai aduce casa alba cu inaltimea camerei si mirosul de piatra zdrobita. Uneori isi plimba pasii langa fantana rotunda in fata careia Cerbul de Aur este trofeu.
Cine esti? Spre ce te indrepti?
Imi raspunse cu voce scazuta...,,ai vazut amintirea"? O caut ...o caut...ieri am lasat-o aici in fantana. Ai luat-o tu?
O privesc. Parca era nauca. O zana din basmele acelea cu personaje ciudate. Cine sa inteleaga copilaria?
,, Nu am luat eu amintirea"..ii raspund.
Se aseaza pe banca din fata mea. Deseneaza cercuri in aer, abur de vara innegrit.
Cu ochii cocotati in cer indoaie buzele spre mine,, eu..eu ma numesc Fatima...am uitat unghia rupta in caietul pe care adesea il tin cu mine. Azi l-am pierdut. Scriu cu degetele in aer"....imi spunea.
Despre amintiri? Intelegeam..si le-a pierdut? Tu le mai tii? Raspunde-mi....